Permacultură

Agricultură
Istoria Istoria agriculturii ecologice Revoluția neolitică Agricultura în Mesoamerica Extinderea Austronesiană Agricultura în Egiptul antic Agricultura în Grecia antică Agricultura în Roma antică Revoluția agricolă arabă Revoluția agricolă britanică Revoluția Verde Chinampa Monocultură
Pe teren Creșterea animalelor bovine porci pui oi Lactat Pământ uscat Extensivă Îngrășământ Free-range Pășunat Hobby Intensivă animale porci recolte Naturală Livadă Organică Câmp nedecorticat Fermă Teren arendat Arderea terenurilor Terasă Sterilizarea cu aburi
În apă Acvacultură Acvaponie Hidroponie
Legate Agriafaceri Inginerie agricolă Știință agricolă Agroecologie Agroforestiere Fără Animale Diversitatea culturilor Ecologie Șeptel Mecanizare Permacultură Durabilă Urbană
Liste Ministere Universități și colegii
Categorii Agricultură după țară companii Biotehnologie Șeptel Industria cărnii Categorie:Avicultură
Portal Agricultură
v d m

Permacultura este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor ce există în ecosistemele naturale. Majoritatea populațiilor native au practicat anumite forme de permacultură înainte de popularea continentului Europa.

Noțiunea de permacultură înseamnă cultură (agricolă) permanentă. Agricultorul austriac Sepp Holzer a fost primul, în anii 1960, care a practicat permacultura, ca metodă sistematică. În anii 1970, ideile sale au fost preluate și dezvoltate pe baze științifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren și asociații lor, care le-au popularizat într-o serie de publicații.^[1]

În cartea lor Permaculture One (1978) Bill Mollison și David Holmgren a trasat și cele trei direcții etice ale permaculturii:^[2]

• Grija pentru Pământ: să ne îngrijim ca sistemele vii să poată supraviețui în continuare și să prolifereze;
• Grija pentru omenire: să ne îngrijim ca oamenii să poată avea acces la toate resursele ce le sunt necesare pentru a trăi;
• Repartizarea etică și limitarea consumării resurselor: stabilind limite pentru nevoile noastre putem obține resurse cu care să sprijinim cele două direcții anterioare. Surplusul îl vom împărți cu alții.

Permacultura se ocupă cu proiectarea mediului, astfel încât acesta să se autosusțină, pe principii ecologice și biologice, folosind de multe ori modele care apar în natură. Scopul este optimizarea efectului și minimizarea muncii. Scopul permaculturii este să creeze sisteme stabile, productive, care să răspundă nevoilor umane și să integreze armonios mediul cu locuitorii săi. Pentru a-și atinge scopul, permacultura ia în considerare procesele ecologice ale plantelor și animalelor, ciclurile lor de hrănire, factorii climaterici și ciclurile meteorologice.^[1]

Figuri ale permaculturii

• Bill Mollison
• David Holmgren
• Geoff Lawton
• Sepp Holzer

Pe Glob

Convergenta Internationala de Permacultura (în 2017 realizata în India)

Reteaua Globala de Permacultura

În Europa

Reteaua Europeana de Permacultura - EUPN

Convergenta Europeana de Permacultura - EuPC Arhivat în 2 august 2018, la Wayback Machine.

În România

Organizatii

• Institutul de Cercetare în Permacultura din România Arhivat în 2 august 2018, la Wayback Machine.
• Asociatia Romana de Permacultura

Proiecte

• Ermitaj Malin
• Aurora Garden - Permaculture 900
• Gradinescu
• Baza Ulmu
• Permacultura pentru Copii Arhivat în 2 august 2018, la Wayback Machine.
• Gradina din Curtea Scolii
• Gradina din Gura Siriului

Note

Legături externe

• International Permaculture Day: May 6 Arhivat în 6 mai 2014, la Wayback Machine., sustainablemelbourne.com
• Permacultura: originea si principiile acestui tip de agricultura