Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București
| Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Localitate | București |
| Țara | România |
| Adresa | Str. Pictor Constantin Stahi Nr. 5-7 |
| Edificare | |
| Arhitect | Giulio Magni |
| Clasificare | |
| Cod LMI | B-II-m-A-19725 |
Modifică date / text  | |
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București, inaugurat în 1901, se află pe strada Pictor Constantin Stahi nr. 5-7 (mai demult strada Esculap) și este sediul Nunțiaturii Apostolice în România. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 1, sub cod LMI B-II-m-A-19725.
Construcția palatului
Palatul, proiectat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), a fost comanditat de arhiepiscopul Franz Xaver von Hornstein (1840-1905), un nobil elvețian, ca reședință a sa în calitatea de arhiepiscop de București, pe care a avut-o în perioada 1896-1905. Finanțarea construcției a fost asigurată în mare parte de von Hornstein, care a primit în acest scop o semnificativă sumă de bani din partea Elveției, și printr-o subvenție din partea regelui Carol I al României.[1]
Până în 1948
De la locuința sa din această clădire a fost arestat în 27 august 1916 protopopul Ioan Bălan (mai apoi episcop), sub acuzația de a fi spion austro-ungar. De față la arestarea sa a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale.[2] Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a fost trimis în lagăr la Huși.[3] În data de 3 septembrie 1916 regele Ferdinand a venit personal la reședința episcopală din strada Esculap, unde i-a transmis arhiepiscopului Netzhammer nedumerirea sa față de arestarea lui Ioan Bălan. Arhiepiscopul a răspuns cu părerea că Bălan devenise victima intrigilor lui Vasile Lucaciu, presupunere împărtășită de rege.[4]
Confiscarea palatului de către statul comunist
După ce prin decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 România a denunțat unilateral Concordatul din 1927, la 7 iulie 1950 au fost expulzați reprezentanții Vaticanului la București, relațiile diplomatice dintre România și Vatican au fost rupte, iar Nunțiatura Apostolică de la București, cu sediul pe actuală stradă Berthelot, a fost închisă. În cursul aceluiași an palatul episcopal de pe strada Esculap a fost preluat de stat.[5] Pentru a justifica aceste acțiuni ale statului comunist, în perioada 10-17 septembrie 1951, în fața Tribunalului Militar din București s-a derulat un proces de judecare a conducerii Diecezei de Timișoara, pe atunci una din episcopiile romano-catolice cu cei mai mulți credincioși, proces în care a fost implicată nunțiatura din România, acuzată de „spionaj în favoarea Vaticanului”[6] și „în folosul imperialismului americano-englez”. Titulatura oficială a acestui proces stalinist a fost: „Procesul unui grup de spioni, trădători și complotiști în slujba Vaticanului și a centrului de spionaj italian.”[7]
Imobilul a fost utilizat de regimul comunist drept sediu al școlii de limbi străine pentru angajații Ministerului Afacerilor Externe și Direcției de Informații Externe.[8]
Retrocedarea palatului
După Revoluția Română din 1989, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale, a fost abrogat Decretul-lege 358/1948 și a fost recunoscută Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun au fost reluate în luna mai a anului 1990. Ca urmare, palatul și grădinile de pe fosta stradă Esculap (în prezent str. Pictor Stahi) au fost restituite proprietarului de drept. Palatul a fost restaurat, iar la 5 noiembrie 1992 în palat a fost redeschis oficial sediul nunțiaturii, în prezența cardinalului Jean-Louis Tauran, secretar de stat al Sfântului Scaun.
De la 1 ianuarie 1998 în România s-a revenit la cutuma conform căreia Nunțiul apostolic este decanul corpului diplomatic din țara respectivă.
În zilele de 7, 8 și 9 mai 1999 papa Ioan Paul al II-lea a făcut o vizită în România, perioadă în care a fost cazat în Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București.
În amintirea vizitei istorice pe care Ioan Paul al II-lea a efectuat-o în România în 7-9 mai 1999, din inițiativa Nunțiaturii Apostolice în România, în colaborare cu Primăria Generală a Capitalei, luni 1 august 2011 a fost dezvelit bustului papei Ioan Paul al II-lea, la intersecția dintre strada Constantin Stahi și Bulevardul Schitu Măgureanu. Sculptura, realizată în bronz, este opera sculptorului sloven de origine bosniacă Mirsad Begie, unul dintre cei mai cunoscuți artiști din Slovenia.[9]
Note
- ^ Nunțiatura Apostolică din România
- ^ Raymund Netzhammer, Bischof in Rumänien, München 1995, pag. 630: Der Părinte Bălan, ein begeisterter Nationalrumäne aus Teiuș in Siebenbürgen, empfängt die Kommission ganz vergnügt, öffnet Schreibtisch, Kasten und Kästchen und liefert die Schlüssel ab. Die Häscher verlangen von ihm eine Handtasche, packen seine Briefschaften und andere Manuskripte in das Köfferchen, nehmen dieses mit, schließen die Zimmertüre, hängen amtliche Siegel daran und laden unseren lieben Herrn Bălan ein, ihnen zu folgen. Dieser glaubt, in einer guten halben Stunde wieder zurück zu sein, um sich noch genügend auf seine morgige Festpredigt vorbereiten zu können, denn man feiert in der morgenländischen Kirche das Fest Mariä Himmelfahrt. Mit wehmütigem Blick folge ich dem seeleneifrigen Herrn, bis er mit der Kommission und den zahlreichen Sergeanten aus der Esculapstraße verschwindet.
- ^ Ioan Marcel Dăneț, Istoricul comunității și Bisericii Sf. Vasile cel Mare din București, în: Studia Universitatis Babes-Bolyai Theologia Catholica, Nr. 2/2009, pag. 198. La anexa 6 (în facsimil): referatul și protocolul interogatoriului.
- ^ Raymund Netzhammer, Bischof in Rumänien, München 1995, pag. 635 și urm.: Ganz unverständlich war ihm die Verhaftung des unierten Priesters Bălan. „Aber Bălan ist ja Rumäne!” rief er aus. „Gewiß, Majestät”, war meine Antwort, „Bălan ist sogar ein ganz vorzüglicher Rumäne, aber nicht nach dem Geschmacke des Părinte Lucaciu, der ihn ohne Zweifel auf die schwarze Liste setzen ließ.”
- ^ DR. H.C. Augustin Pacha (1870-1954)
- ^ Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, București, 1990, p. 392.
- ^ Procesul intentat conducătorilor Bisericii Romano-Catolice din Banat (1951) și locul său în campania antireligioasă a regimului comunist
- ^ Ion Mihai Pacepa, Moștenirea Kremlinului, Ed. Humanitas, București 2013, cap. 5.
- ^ „Un bust al Papei Ioan Paul al II-lea va fi dezvelit luni la București”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
- Șerban Turcuș, Închiderea Nunțiaturii Apostolice de la București (6/7 iulie 1950) într-un raport diplomatic din epocă, în volumul: Clio în oglindiri de sine. Omagiu academicianului Alexandru Zub. Volum editat de Gheorghe Cliveti, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2014, p. 809-815;
- Veronica Turcuș, La Nunziatura Apostolica in Romania sotto il terrore dei comunisti. Un episodio del maggio 1949, în volumul: Dal cuore dell'Europa. Omaggio al Profesor Cesare Alzati per il compimento dei 70 anni. A cura di Ioan-Aurel Pop, Ovidiu Ghitta, Ioan Bolovan, Ana Victoria Sima, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Presa Universitară Clujeană, 2015, p. 377-384.
