Nausicaa

Acest articol se referă la Nausicaa. Pentru alte sensuri, vedeți Nausicaa (dezambiguizare).
Nausicaa
Date personale
PărințiAlcinoos[1][2][3][4]
Arete[4] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuTelemah Modificați la Wikidata
CopiiPersepolis[*][[Persepolis (mythological figure)|​]]
Ptoliporthus[*][[Ptoliporthus (character from Greek mythology, son of Telemachus)|​]]
Poliporthes[*][[Poliporthes (son of Odysseus in Greek mythology)|​]] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pieter Lastman, Ulise și Nausicaa, ulei pe pânză, 1619, Alte Pinakothek, München

În mitologia greacă, Nausicaa (în greaca veche: Ναυσικάα, transliterat: Nausikáa), fiica lui Alcinoos și a Aretei, era o prințesă feaciană.

În „Odiseea”

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Nausicaa este unul din personajele din Odiseea de Homer, în care este menționată îndeosebi în cântul VI, într-una din cele mai memorabile scene ale epopeii. Zeița Minerva[5] / Pallas-Athena i-a apărut în vis sub înfățișarea uneia din prietenele sale, îndemnând-o să meargă să-și spele lenjeria pentru a-și pregăti nunta. Prin urmare, Nausicaa, însoțită de suita sa, s-a dus la un fluviu vecin; după ce au terminat de spălat, ele s-au jucat cu mingea, iar strigătele lor l-au trezit pe Ulise, eșuat nu departe de acel loc, după naufragiul navei sale. Gol, murdar și flămând, eroul hotărăște să se manifeste:

„Deci el rosti cuvânt dibaci și dulce: «Te rog, domniță, în genunchi. Ești zână / Ori nemuritoare? Dacă tu ești una / Din cele care locuiesc Olimpul, / Eu după stat și față și făptură / Te-asemăn foarte cu-a lui Joe fiică / Diana. Iar de ești o muritoare / De pe pământ, ferice sunt de trei ori / Părintele-ți și maica-ta și frații!»[6]
—(VI, 201-209)
Nausicaa și servitoarele sale jucându-se cu mingea, ilustrație de John Flaxman pentru Odiseea, 1810.

Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare. Apoi ea l-a condus la tatăl său. Acesta i-a propus lui Ulise chiar mâna fiicei sale (VII, 401-408); însă Ulise a preferat să plece cât mai curând spre Itaca, unde-l așteptau soția sa, Penelopa, și fiul său, Telemah.

Nausicaa apare apoi, într-un scurt pasaj, în cântul VIII, unde își ia adio de la Ulise:

„«Străine, / Fii sănătos! Și când te-i duce-n țară, / Să nu mă uiți, că-ntâi și-ntâi tu mie / Îmi datorești răsplată pentru viață». [6]
—(VIII, 631-634)

Potrivit lui Dictys din Creta și lui Aristotel, Nausicaa s-a căsătorit apoi cu Telemah, fiul lui Ulise și al Penelopei, cu care are un copil numit „Peseptolis” sau „Ptoliporthos”.

Reprezentări în literatura postantică

  • Goethe a conceput un proiect de tragedie Nausicaa rămas neterminat.
  • Jules Lemaître a pus în scenă o întâlnire între Nausicaa și Telemah (1905).
  • În Ulysses de James Joyce, capitolul 13 este ecoul întâlnirii dintre Ulise și Nausicaa (de altfel, întitulat „Nausicaa”, înainte de versiunea finală în care Joyce a înlăturat titlurile capitolelor).
  • În piesa lui Aimé Césaire, Une Tempête (după piesa cu același titlu a lui Shakespeare, Furtuna), Ferdinand face referire la naufragiul lui Ulise și vede în Miranda pe propria sa „Nausicaa”.
  • Scriitorul german Karl Mickel a reluat și el mitul în 1967, în piesa „Nausikaa”. Această reinterpretare i-a permis să ofere o reflecție asupra stării Germaniei din acea epocă, fără să atragă prea mult atenția cenzurii comuniste.

În muzică

  • Peggy Glanville-Hicks a compus Nausicaa, o operă în care cântăreața Teresa Stratas a interpretat-o la Atena.
  • A treia din cele trei Metope pentru pian de Karol Szymanowski (1882-1937).
  • În 2013, cântărețul francez Luc Arbogast a scos albumul Odysseus, în care a interpretat o piesă muzicală întitulată Nausicaa (La Moldau).

În pictură

Întâlnirea dintre Ulise și Nausicaa din Odiseea a devenit un subiect comun în pictură începând cu Renașterea.

  • Alessandro Allori, Ulise și Nausicaa, 1580.
  • Pieter Lastman, Ulise și Nausicaa, 1619.
  • Salvator Rosa, Ulise și Nausicaa, pe la 1655.
  • Michele Desubleo, Ulise și Nausicaa, pe la 1655.
  • Jacob Jordaens, Ulise și Nausicaa.
  • Louis Gauffier, Ulise și Nausicaa, 1798.
  • Pierre-Auguste Vafflard, Ulise cerând ajutor prințesei Nausicaa, fiica regelui Alkinoos, 1821.
  • Frederic Leighton, Nausicaa, pe la 1878.
  • Valentin Serov, Ulise și Nausicaa, 1910.
  • Kristen Iversen, Ulise și Nausicaa, 1918.
  • William McGregor Paxton, Nausicaa, 1937.
  • Jean Veber, Ulise și Nausicaa, 1888

Benzi desenate, manga

  • Hayao Miyazaki s-a inspirat în parte din personajul Nausicaa pentru a crea eroina din manga sa Nausicaa din valea vântului[7].
  • În seria de desene animate Albator, corsarul spațiului și Albator 84, numele de Kei Yûki, prietena lui Albator, este tradus prin Nausicaä în versiunea franceză.
  • În martie 2012, editorul italian Pavesio a scos o BD intitulată „Nausicaa - L’autre Odyssée”[8] care relatează întâlnirea dintre Ulise naufragiat și Nausicaa, fiica regelui Alcinoos.

Instituții publice

În 1991, Nausicaá, centrul național al mării, de la Boulogne-sur-Mer în Franța, a împrumutat numele prințesei feaciene.

În astronomie

Note

  1. ^ RSKD / Nausicaa[*][[RSKD / Nausicaa (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ RSKD / Alcinous[*][[RSKD / Alcinous (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ EB-11 / Nausicaa[*][[EB-11 / Nausicaa (encyclopedic article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Q51306780[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ În traducerea datorată lui George Murnu, numele zeiței este Minerva.
  6. ^ a b Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu.
  7. ^ Hayao Miyazaki, Nausicaä de la vallée du vent, t.1, Glénat, 2000, troisième de couverture.
  8. ^ În românește: „Nausicaa - Cealaltă Odisee”.

Izvoare

  • Homer, Odysseia, tradusă în hexametri de Dan Slușanschi și ilustrată de Alexandru Rădvan, Editura Humanitas, București, 2012, ISBN 978-973-50-3701-7.
  • Homer, Odiseea, traducere de George Coșbuc, Editura pentru Literatură, București, 1966.
  • Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.

Bibliografie

  • Louise Bruit-Zaidman, « Le Temps des jeunes filles dans la cité grecque : Nausicaa, Phrasikleia, Timareta et les autres », în Clio 4 (1996) Citiți online.
Portal icon Portal Mitologie


Legături externe

Control de autoritate
  • v
  • d
  • m
Casa lui Odiseu
  • Penelopa (soție)
  • Telemah (fiu)
  • Ctimene (soră)
  • Anticleia (mamă)
  • Laërtes (tată)
  • Autolycus (bunic)
  • Eurycleia (servitoare)
  • Mentor (consilier)
  • Phemius (muzician)
  • Eumaeus (porcar)
  • Philoetius (văcar)
  • Melanthius (căprar)
  • Melantho (menajeră)
  • Argos (cățel)
Monarhi și regi
Zei
Altele
  • Ahile
  • Aiax
  • Amphimedon
  • Anticlus
  • Antiphates
  • Antiphus
  • Aretus
  • Cyclopes
  • Demodocus
  • Demoptolemus
  • Deucalion
  • Dolius
  • Echephron
  • Echetus
  • Elpenor
  • Eupeithes
  • Euryalus
  • Eurylochus
  • Halitherses
  • Hercule
  • Idomeneus
  • Irus
  • Kikonians
  • Laodamas
  • Laestrygones
  • Medon
  • Mentes
  • Mesaulius
  • Peisistratus
  • Perimedes
  • Perseu
  • Polites
  • Polydamna
  • Polyphemus
  • Scylla și Charybdis
  • Sirene
  • Stratichus
  • Suitors of Penelope
  • Tiresias
  • Theoclymenus
  • Thrasymedes
Pețitori
  • Agelaus
  • Amphinomus
  • Antinous
  • Ctesippus
  • Eurymachus
  • Leodes