Jules-Élie Delaunay
Jules-Élie Delaunay | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2][3][4][5] Nantes, Franța |
Decedat | (63 de ani)[6][7][2][3] Paris, Île-de-France, Franța |
Înmormântat | cimetière Miséricorde[*][[cimetière Miséricorde (cemetery located in Loire-Atlantique, in France)|]] |
Cetățenie | Franța[8] |
Ocupație | pictor |
Limbi vorbite | limba franceză[9] |
Activitate | |
Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Academia Franceză din Roma[1] |
Pregătire | Hippolyte Flandrin |
Profesor pentru | Paul Baudoüin[*], Silas Broux[*][[Silas Broux (pictor francez)|]], George Desvallières[*][[George Desvallières (pictor francez)|]] |
Opere importante | Q17491004[*], Diana[*][[Diana (pictură de Jules-Élie Delaunay)|]], Ernest Legouvé[*][[Ernest Legouvé (pictură de Jules-Élie Delaunay)|]] |
Premii | Prix de Rome |
Modifică date / text |
Jules-Élie Delaunay (n. , Nantes, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor academic francez.
Biografie
S-a născut la Nantes, în departamentul Loire-Atlantique din Franța. Delaunay a studiat sub îndrumarea lui Flandrin, iar la École des Beaux Arts din Paris sub îndrumarea lui Lamothe(d). A lucrat în maniera clasicistă a lui Ingres până când, după ce a câștigat Prix de Rome, a plecat în Italia; în 1856 și a abandonat idealul perfecțiunii rafaelesciene pentru sinceritatea și severitatea quattrocentiștilor.[10]
După întoarcerea sa de la Roma, i s-au încredințat multe comenzi importante pentru picturi decorative, precum frescele din biserica Sfântul Nicolae din Nantes; cele trei panouri ale lui Apollo, Orpheus și Amphion la Opera din Paris; și douăsprezece tablouri pentru sala mare a consiliului de stat din Palais Royal.[10]
Scenele din viața Sfintei Genoveva(d), pe care le-a proiectat pentru Panthéon, au rămas neterminate la moartea sa. Muzeul d'Orsay are faimoasa sa pictură Ciuma din Roma (prezentată la Salonul din 1869) și o figură nudă a Dianei; iar Muzeul din Nantes, Lecția de flaut.[10]
În ultimul deceniu al vieții, a obținut o mare popularitate ca portretist. Printre subiecții săi s-au numărat „Mama” sa și „Mademoiselle Toulmouche”.[11]
A primit o medalie clasa întâi la Expoziția de la Paris din 1878 și medalia de onoare în 1889. În 1878 a devenit ofițer al Legiunii de Onoare, iar în anul următor a fost numit membru al Institutului.[11] Jules-Élie Delaunay a murit la Paris în 1891.
Referințe
- ^ AGORHA, accesat în
- ^ a b c d Elie Delaunay, European Theatre Architecture, accesat în
- ^ a b c d (Jules-) Elie Delaunay, Delaunay, (Jules-) Elie[*][[Delaunay, (Jules-) Elie (encyclopedia article)|]]
- ^ a b Jules Elie Delaunay, Baza de date Léonore
- ^ a b Jules-Élie Delaunay, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ a b Jules Élie Delaunay, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Delaunay, Elie”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.
- ^ a b This article incorporates text from a publication now in the public domain: „Delaunay, Jules Elie”. New International Encyclopedia. .
Legături externe
- Materiale media legate de Jules-Élie Delaunay la Wikimedia Commons