Juan Carlos Castagnino
| Juan Carlos Castagnino | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Mar del Plata, Buenos Aires, Argentina |
| Decedat | (63 de ani)[1][2][4][3] Buenos Aires, Argentina |
| Cetățenie |  Argentina |
| Ocupație | arhitect pictor |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din Buenos Aires |
Modifică date / text  | |
Juan Carlos Castagnino (n. , Mar del Plata, Buenos Aires, Argentina – d. , Buenos Aires, Argentina) a fost un pictor, arhitect, muralist și desenator argentinian.
Biografie
Născut în satul Camet, lângă orașul Mar del Plata, a studiat la Escuela de Bellas Artes din Buenos Aires și a devenit discipolul lui Lino Enea Spilimbergo(d) și Ramón Gómez Cornet(d).
Până la sfârșitul anilor 1920, a devenit membru al Partidului Comunist din Argentina. În 1933 s-a alăturat primei bresle a artiștilor argentinieni, iar mai târziu în acel an a expus la Salonul Național de Arte Frumoase din Buenos Aires. Opera sa, predominant realistă în primii săi ani, a devenit mai figurativă, mai târziu și, deși afilierea sa comunistă s-a reflectat în numeroase lucrări cu nuanțe sociale, a pictat o mare varietate de subiecte.[5]
Alături de Antonio Berni(d), Spilimbergo și muralistul mexican David Alfaro Siqueiros(d) a realizat o serie de picturi murale pentru o vilă aparținând omului de afaceri local Natalio Botana, în Don Torcuato(d). Castagnino a călătorit la Paris în 1939, unde a frecventat atelierul pictorului cubist André Lhote, călătorind ulterior prin Europa perfecționându-și arta și în compania lui Georges Braque, Fernand Léger și Pablo Picasso, printre alții. Castagnino s-a întors în Argentina în 1941, unde s-a înscris la Universitatea din Buenos Aires și a obținut o diplomă în arhitectură. A primit numeroase premii în anii următori, inclusiv Marele Premiu de Onoare al Sălii Naționale Argentinei (1961), Medalia de Onoare la Expo '58(d) (Bruxelles, 1958) și o mențiune specială pentru desenele sale la a II-a Bienala din Mexico City. din 1962. Ilustrațiile sale pentru ediția EUDEBA (University of Buenos Aires Press) a lui José Hernández Martín Fierro (poemul național al Argentinei), au câștigat o largă recunoaștere.[6]
Castagnino a murit la Buenos Aires în 1972. După mutarea sa în emblematica Villa Ortiz Basualdo, Muzeul Municipal de Artă din Mar del Plata, orașul său natal, la care artistul a contribuit cu peste 130 de lucrări, a fost redenumit în cinstea sa în 1982.[5]
Note
- ^ a b c d RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Juan Carlos Castagnino, SNAC, accesat în
- ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Juan Carlos Castagnino, Castagnino, Juan Carlos[*][[Castagnino, Juan Carlos (encyclopedia article)|]]
- ^ a b Welcome Argentina: Museo Castagnino
- ^ Arte Argentino: Juan Carlos Castagnino
