Glosar de zoologie

Prezentul glosar de zoologie conține termeni din domeniul animalelor: denumiri de specii și fenomene biologice legate de acestea.

Cuprins
Ab - Ac • Ad - Am • An - Ap • Ar - Az • Ba - Be • Bi - Bz • Ca - Ci • Cl - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • R • S • T • U • V • Z
Vezi și • Legături externe


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

A

Ab - Ac

Poziționare abdomen la om și la furnică
  • abdomen - ultimul segment al corpului artropodelor.
  • aberație - modificare la unii indivizi, care prezintă o abatere de la tipul normal al speciei de care aparține.
  • abisal, animal ~ - animal care trăiește în zona abisală (pești, crustacei, cefalopode, echinoderme etc.) și care este adaptat unor condiții speciale: întuneric complet, presiune ridicată.
  • abranhial - (despre respirație) care nu se face prin branhii.
  • abscizie - pierderea intenționată a unei părți a corpului, cum ar fi desprinderea unei gheare, a cojii sau a cozii (autotomie) pentru a evita un prădător.
  • abumarkúb - pasăre înaltă (Balaeniceps rex), asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.
  • ac - organ în formă de ac sau de ghimpe, care este situat în partea terminală a abdomenului la arahnide și la insectele himenoptere sau care acoperă pielea unor animale, folosit ca armă de apărare sau de atac.
  • acalefe - clasă de celenterate cuprinzînd meduzele de talie mare, exemplu Aurelia aurita din Marea Neagră; sinonim: scifozoare.
Acanthamoeba polyphaga
Ac de mare
Diferite actinii
Marele acvariu din Barcelona
- mediu ~ - apa ca mediu de viață;
- organism ~ - organism care populează mediul acvatic.

Ad - Am

Addax
Aguti
Albină
  • albină - (Aps mellifica) insectă din familia apidelor, care prezintă o importanță deosebită pentru mierea și ceara pe care o produce.
  • albinărel - vezi albinar.
  • albitură - nume generic dat exemplarelor mici de pești de culoare albă sau argintie (babușcă, plătică etc.).
  • albuș - substanță de natură albuminoidă, care înconjoară gălbenușul unui ou, servind ca sursă de apă pentru embrion.
  • alcion:
- specie de pescăruș albastru;
- pasăre marină legendară, considerată simbolul unui viitor fericit, întrucît își făcea cuibul numai pe o mare calmă.
Aligator
Diferite amibe

An - Ap

  • animal de companie - animal care este ținut în casă sau pe lângă casă și care se află într-o relație apropiată cu oamenii.
  • animal domestic - animal care aparține unei specii sau unei rase care a fost modificată selectiv de-a lungul mai multor generații și în captivitate, astfel încât să se adapteze cerințelor omului.
  • animal sălbatic - animal care nu este domesticit în mod normal sau istoric.
  • animal social - animal care trăiește în grupuri sau societăți organizate, interacționând și comunicând cu membrii acestei grupări și care dezvoltă comportamente sociale complexe, cum ar fi îngrijirea puiului, comunicarea prin limbajul corpului și sunete, marcarea teritoriului și construirea de cuiburi sau vizuini comune.
  • animal superior - animal care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluții, care a atins un nivel înalt de evoluție; cu o evoluție avansată.
- cea mai mare arteră a corpului la vertebrate;
- vasa pulsator cu funcție de inimă la unele animale nevertebrate (de exemplu, la viermi).
- orificiu de deschidere a cochiliei gasteropodelor;
- spațiu creat prin depărtarea celor două valve ale cochiliei lamelibranhiatelor;
- orificiul prin care protoplasma foraminiferelor comunică cu exteriorul.
- (despre unele animale) care este lipsit de picioare sau de labe; (despre unii pești) care este lipsit de înotătoare (de exemplu țiparul);
- (la plural) ordin de batracieni lipsiți de membre, având corpul vermiform, inelat (Apoda).

Ar - Az

- gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, din familia fazianidelor, cu penele împestrițate, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei;
- specie de fluturi pe ale căror aripi sunt pete rotunde;
- specie de pești cu pete rotunde, ca niște ochi.
- organ care servește la zbor, propriu păsărilor, unor insecte și unor mamifere;
- înotătoare la pești.
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, care are corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc, folosit mai ales ca nadă (Atherina mochon);
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, cu două dungi longitudinale argintii strălucitoare, folosit pentru alimentație sau ca nadă (Atherina hepsetus).
  • atractanți - substanțe produse de insecte (sau de alte organisme) pentru a atrage indivizi de sex opus, polenizatori ori pradă, sau sintetizate în laborator și industrial pentru a fi folosite în combaterea dăunătorilor.
  • ață-de-mare - pește teleosteean marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare și cu coada transformată în organ apucător (Nerophis ophidion teres).
  • aurelia - (Aurelia aurita) meduză acalefă din clasa scifozoarelor și care trăiește în Marea Neagră.
  • aușel:
- (Regulus regulus) pasăre migratoare din familia paridelor; este utilă deoarece consumă insecte.
- pasăre din familia pițigoiului, cu aripile și coada negre, cu spatele roșu- aprins, cu creștetul și gușa albe (Aegithalus pendulinus); pițigoi-pungaș;
- (numită și aușel-cu-cap-roșiatic) pasăre care are în vârful capului pene lungi de culoare roșie, înconjurate de pene galbene, mărginite cu o dungă neagră catifelată (Regulus ignicapillus).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

B

Ba - Be

- (Pelecanus crispus) specie de pelican de culoare albă;
- tip de melc fără cochilie.
  • baboi - nume generic dat peștilor mici de apă dulce, mai ales din Dunăre, exemple: biban, porcușor, boarcă.
  • babuin - maimuță mare, cinocefală, cu buzele proeminente (Papio).
  • babușcă - (Rutilus rutilus) pește teleostean din familia ciprinidelor, care trăiește în bălți și în iazuri (sinonim: bălos).
  • bacal(e)a - pește oceanic de culoare cenușie, cu pete galbene, comercializat sărat (Gadus morrhua).
  • bagá - materie cornoasă obținută prin prelucrarea carapacei țestoaselor, folosită pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere, pentru ornamentarea mobilei etc.
  • balaban:
- specie de șoim;
- chefal mare (Mugii cephalus); altă denumire: laban.
- pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca bjoerkna);
- denumire regională pentru pelican (Pelecanus onocrotalus).
  • batracieni - vezi amfibieni.
  • batracofag - care se hrănește cu broaște.
  • batracoid - care are aspect de broască.
  • batracosperm - care este asemănător cu ouăle de broască.
  • bărbie:
- parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale;
- piele, sub formă a două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor.
- nume rusesc pentru morun (Huso huso), pește din familia Acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar;
- vezi delfinul alb.

Bi - Bz

- vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus);
- (Bubalus bubalus) specie de bovide originare din Asia de Sud, Asia de Sud-Est și China.
  • bivoli - denumire generică dată speciei bubaline.
  • bivol indian - vezi arni.
  • bivoltin - (despre insecte) la care ciclul vital are loc de două ori în cursul aceluiași an; de exemplu viermii de mătase care dau două recolte de gogoși în timpul unei singure veri.
  • bizam - (Ondatra zibethicus) mamifer rozator amfibiu, de apă dulce, asemănător cu șobolanul, care trăiește în vecinătatea apelor; sinonim: ondatră.
  • bizon - (Bison bison) mamifer din familia bovidelor de talie mare, răspândit în preerile din America de Nord.
  • blană - părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
  • blastocél - cavitatea centrală de segmentație a blastulei.
  • blastocist - stadiu în dezvoltarea embrionului la mamifere, care corespunde sfârșitului segmentării oului; veziculă germinativă.
  • blastosferă - vezi blastulă.
  • blastulă - stadiu embrionar globular la metazoare, cu celulele dispuse într-un strat și cu o cavitate în interior; a doua fază în dezvoltarea unui embrion (sinonime: blastocist, blastosferă).
  • blatide - familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, cu antenele lungi și cu protoracele mult lățit, ca un disc ce acoperă capul.
  • blenie - pește din familia Blenniidae, de apă dulce calmă și de litoral, cu capul mare și corpul alungit.
  • bleniide - familie de pești marini viu colorați, cu capul turtit în partea superioară, botul scurt și aripioara dorsală foarte lungă, având ca tip reprezentativ corosbina.
  • boa - șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de câțiva metri, care își ucide prada înainte de a o înghiți încolăcindu-se în jurul ei și sufocând-o (Boa constrictor).
  • boarță - pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus sau Rhodeus amarus); altă denumire: șfei.
  • bodârlău - pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser); altă denumire: ferăstraș sau ferestraș.
  • Boidae - familie de reptile cuprinzând șerpii neveninoși de dimensiuni mari; exemplu: șarpele boa.
  • boiște - depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; locul unde are loc fecundarea.
  • boiștean - pește mic, de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, cu burta de culoare albă-argintie, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus).
  • bombyx - gen de fluturi care cuprinde specia din care face parte fluturele de mătase (Bombyx mori).
  • boncăire - emisie de sunete puternice și prelungi de către cerbi, vite și alte animale erbivore mari, când acestea sunt furioase sau se află în perioada de împerechere.
  • bonită - specie de pești din Marea Mediterană, din care face parte tonul (Thunnus thynnis).
  • borză - gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și care, la atingere, elimină o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).
  • bot - partea dinainte a capului unor mamifere, având forma alungită, cuprinzând gura și nările.
  • botgros - pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul scurt, gros și tare (Coccothraustes coccothraustes); cireșar.
  • botridie - organ special de fixare, în formă de paletă și de franj, caracteristic unor viermi paraziți.
  • botriocefal - vierme parazit intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8–12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește în intestinul subțire al omului și al unor animale care au mâncat pește infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothrium latum).
  • botroș - pasăre cântătoare, cu ciocul foarte scurt, cu penele de culoare roșu-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris).
  • bou de apă - gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus).
  • bou de baltă:
- numele a două specii de broască, una având pe partea centrală pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus);
- pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris).
- brotac;
- pasăre mică, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele galben-verzui, bătând în negru, având bărbia și gușa de culoare gălbuie (Carduelis chloris); altă denumire: florinte.
- pasăre sedentară mică, de mărimea mierlei, din ordinul paseriformelor, cu gușa albă, cu pete brune și cu ciocul subțire (Prunella collaris);
- pasăre mică, din ordinul paseriformelor, care are gușa sură (Prunella modularis).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

C

Ca - Ci

  • cabaline - familie de mamifere din care face parte calul (Equidae).
  • cabassou - gen de tatu (Cabassous unicinctus).
  • cacadu (sau cacatoes) - papagal din Australia, cu penajul alb, care are pe cap un moț de pene viu colorate (Cacatua).
  • cacom - vezi hermină.
  • cadavru - corpul unui animal mort.
  • caduc - (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
  • cafer - bivol negru din Africa Subsahariană (Syncerus caffer).
  • caiman - specie de crocodil asemănător cu aligatorul, cu cuirasa de plăci osoase de sub pielea abdomenului foarte dezvoltată; trăiește în America de Sud.
  • cal - animal domestic erbivor, cu copita nedespicată și utilizat la tracțiune, călărie, sport etc. (Equus caballus).
  • calamus - partea bazală, goală în interior, a unei pene de pasăre.
  • calao - pasăre tropicală, originară din Asia, Africa și Oceania, care are ciocul mare și încovoiat (Buceros rhinoceros); altă denumire: pasăre-rinocer.
  • calcan - (Scophthalmus maeoticus) pește marin bentonic, răpitor, din familia botidelor, care stă culcat pe partea dreaptă, de aceea are ochii situați în stânga.
  • calcidide - insecte din ordinul himenopterelor, cu antene scurte și îndoite; sunt folositoare agriculturii deoarece distrug alte insecte dăunătoare (Chalcididae).
  • cal-de-apă - vezi libelulă.
  • Calliteara flavobrunnea - molie din familia Erebidae.
  • cal de mare - pește marin de talie mică, cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus); hipocamp.
  • calmar - gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo vulgaris)
  • caloricitate - proprietate a organismelor animale de a dezvolta și păstra căldura.
  • calosomă - insectă carnivoră, din ordinul coleopterelor, de talie mare, răspândită în toată Europa, în America și în Asia, cu corpul verde-metalic sau negricios cu reflexe roșietice, cu șanțuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate, bun alergător, care distruge omizile din păduri (Calosoma sycophanta).
  • cal-turtit, calul-popii - vezi libelulă.
  • cambulă - pește teleosteean marin, cu corpul asimetric, foarte turtit, lung de 20-30 cm, cu ambii ochi pe aceeași parte, care trăiește pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus).
  • cameleon - reptilă arboricolă și insectivoră, din regiunile tropicale, cu ghearele ca un clește, care o ajută să se prindă de arbori, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii după aceea a mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris).
  • cameleonism - proprietate a unor reptile de a-și schimba culoarea pielii după culoarea mediului înconjurător.
  • camelide - familie de erbivore rumegătoare, cuprinzând cămila, dromaderul, lama etc. (Camelidae).
  • cameră paleală (sau camera mantalei) - spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei.
  • campodeoidea - vezi diplura.
  • canar - pasăre cântătoare, de talie mică, cu penajul viu colorat, originară din Insulele Canare (Serinus canaria).
  • cange - gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare.
  • cangur - mamifer marsupial erbivor, din Australia, înalt de 1,5 m, cu coada lungă, cu picioarele anterioare mai scurte și cu cele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi, a cărui femelă are sub pântece o pungă (marsupiu) unde își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus).
  • canibal - (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie.
  • caniche - rasă de câini de origine africană cu blana buclată sau franjurată formând suvițe răsucite (șnur), de culoare neagră, albă, maro, portocalie, argintie, cu urechi lungi ce atârnă peste obraji.
  • canide - familie de mamifere carnivore, digitigrade, cu ghearele neretractile, cu patru degete la picioarele dinainte și cu cinci la cele din spate, având ca tip reprezentativ câinele (Canidae).
  • cantaridă - insectă din ordinul coleopterelor, verde-aurie, cu miros caracteristic, care atacă frasinul și liliacul și care este folosită în industria farmaceutică pentru conținutul său de cantaridină (Lytta vesicatoria); alte denumiri: cățelul-frasinului, gândacul-frasinului, gândac-de-frasin.
  • cap-de-mort - fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt (Acherontia atropos); altă denumire: capul-lui-Adam.
  • capibara - rozător uriaș, cel mai mare din lume, un fel de șoarece de mărimea unui câine, cu blana bogată, care trăiește în cete în mlaștinile și în lungul cursurilor de apă din America de Sud (Hydrochoerus hydrochaeris); porc-de-apă.
  • capîntors (sau capîntortură) - mică pasăre călătoare, din familia ciocănitorilor, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu mare ușurință capul până la 180 grade și scoate un șuierat asemeni unui șarpe (Jynx torquilla); altă denumire: sucitoare.
  • capra dracului - vezi sfrâncioc mare.
  • capră-de-stâncă - capră sălbatică cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex).
  • capră domestică - animal domestic rumegător, crescut pentru lapte, păr și piei (Capra hircus).
  • capră-neagră (sau capră de munte) - capră sălbatică cu blana brună-neagră, cu coarnele scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra).
  • capre - gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu coarnele mai mari și diferențiate la masculi, cu părul lung, cu firele groase și aspre (Capra).
  • caprimulg - pasăre migratoare, arboricolă, nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit, cafeniu-pătat, cu ochii mari, globuloși, adaptați pentru întuneric, și cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor (Caprimulgus europaeus); denumire populară: păpăludă.
  • caprimulgiforme - ordin de păsări având ca tip reprezentativ caprimulgul (Caprimulgiformes).
  • caprine - subdiviziune a familiei rumegătoarelor, care are ca tip reprezentativ capra (Caprinae).
  • capucin - maimuță originară din America de Sud, de talie mijlocie, cu barbă lungă (Cebus olivaceus).
  • capul-lui-Adam - vezi cap-de-mort.
  • car - (plural carii) nume dat mai multor specii de insecte mici, dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta și îl distrug.
  • carab - coleopter alergător, cu capul alungit, de culoare aurie sau roșie-arămie și cu picioarele lungi, care se hrănește cu viermi, larve de insecte și melci (Carabus auratus).
  • carabete (sau carabăț) - larvă acvatică a unor insecte.
  • carabide - familie de insecte coleoptere, alergătoare, având ca tip reprezentativ carabul, care se hrănesc cu omizi, viermi etc. (Carabidae).
  • caracara - un fel de șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște (Polyborus plancus).
  • caracatiță - cefalopod marin din încrengătura moluștelor, comestibil, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe lungi, puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).
  • caracudă - pește mic teleosteean, de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius).
  • caradriide - familie de păsări din ordinul caradriiformelor, care cuprinde ploierul, nagâțul etc. (Charadriidae).
  • caradriiforme - ordin de păsări comestibile, cu ciocul și picioarele lungi (Charadriiformes).
  • caragață - vezi coțofană.
  • carapace - înveliș dur calcaros, cornos, osos etc, de formă și dimensiuni variate, care acoperă corpul unor animale, mai ales al crustaceelor, în scop protector.
  • caras:
- pește de baltă din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris);
- pește de apă dulce, mic-mijlociu, argintiu sau auriu, cu capul mic și cu solzii mari (Carassius carassius);
- (și caras alb, caras de Dunăre) specie de caras cu corpul mai scurt și mai gros, având culori ce variază de la alb-gălbui la negru, cu mărimi variabile (Carassius auratus gibelio).
  • carcasă - totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
  • carcinologie - disciplină care se ocupă cu clasificarea crustaceelor.
  • cardium - gen de moluște cu cochilia ovală, subțire, boltită, cu ornamentații formate din coaste radiare (Cardium).
  • carenate - subclasă de păsări care au sternul prevăzut cu o proeminență alungită (Carinatae).
  • carenă - prelungire în formă de lamă a sternului la păsări.
  • caret - țestoasă marină comestibilă, lungă de 60-80 cm, înotătoare, care trăiește în mările calde și din a cărei carapace cornoasă se obține bagaua (Eretmochelys imbricata).
  • caridă - animal marin asemănător cu racul, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Palaemon squilla).
  • carnasier:
- (despre animale) carnivor;
- (și carnasieră) fiecare dintre cele patru măsele mari și tăioase ale unor animale carnivore.
- înveliș protector secretat de unele animale inferioare, aflate în condiții de mediu nefavorabile;
- stadiu larvar al teniei.
  • chișcar - altă denumire pentru: țipar (Misgurnus fossilis), cicar (Eudontomyzon danfordi).
  • chiton - gen de moluște marine, poliplacofore, adică având cochilia formată din plăci articulate (Chiton).
  • chitonide - familie de animale cuprinzând chitonii și genurile înrudite.
  • chițcan:
- mamifer insectivor, cu blana brună-castanie, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește în păduri, în galerii mici etc. (Sorex araneus);
- nume dat mai multor specii de șoareci de mărimi diferite.
- animal vertebrat acvatic inferior (Eudontomyzon danfordi), asemănător cu un pește, care trăiește ca parazit pe pielea unor pești; altă denumire: pișcar;
- vezi țipar.
  • ciclop - (Cyclops) rac mic de apă dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace.
  • ciclostomi - clasă de vertebrate acvatice inferioare, cu corpul asemănător cu al peștilor, lipsite de maxilare și cu gura rotundă (Cyclostomata).
  • cicoare - insectă homopteră, galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu aripile străvezii și lungi, cu capul lat și cu ochii mari (Cicada orni).[2]
  • ciconiide - familie de păsări din ordinul ciconiiformelor, cu gâtul și picioarele lungi și cu ciocul alungit, care trăiesc prin locuri mlăștinoase și pe marginea apelor și din care fac parte barza, egreta, bâtlanul (Ciconiidae).
  • ciconiiforme - ordin de păsări mari, cu gâtul și picioarele lungi și cu ciocul alungit și conic sau lățit, căruia îi aparțin stârcul și lopătarul (Ciconiiformes).
  • ciliat - infuzor.
  • ciliograd - care se mișcă cu ajutorul cililor.
  • cimpanzeu(l comun) - specie de maimuță africană, antropomorfă, arboricolă, de talie mare, cu membrele anterioare lungi, cu blana și cu pielea negre și fără coadă (Pan troglodytes).
  • cincila - vezi șinșilă.
  • cinocefal - specie de maimuță care trăiește în Africa și care se caracterizează prin botul prelung, ca al unui câine, și prin coada lungă; exemple: babuinul, mandrilul.
  • cinteză - pasăre cântătoare din familia fringilidelor, de mărimea und vrăbii, cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, cu o dungă albă pe aripi (Fringilla coelebs).
  • cioară - nume dat mai multor specii de păsări omnivore, din familia corbului, de mărime mijlocie, cu penajul negru sau cenușiu, cu ciocul conic și puternic (Corvus).
  • ciprin - vezi crap.
  • ciprinide - familie de pești teleosteeni, de apă dulce, cu solzii rotunzi, cu o singură înotătoare dorsală, cu gura fără sau cu mustăți, care are ca tip principal crapul (Cyprinidae).
  • cir - fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate.
  • cireșar - vezi botgros.
  • citozoologie - studiul celulelor animale.
  • ciugulitorul vitelor - (Buphagus africanus) specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană.

Cl - Cz

- apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui;
- partea posterioară, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.).
  • coajă:
- învelișul calcaros al oului;
- înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau crustacee.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

D

- ordin de crustacee caracterizate prin prezența a 5 perechi de apendice (picioare) pentru mers (exemple: racul, crabul, homarul, langusta);
- ordin de cefalopode care au în jurul capului 10 tentacule (dintre care două sunt brațe prehensile) și prezintă un rudiment de cochilie (exemple: sepia, calmarul).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

E

  • echinococ - (Echinococcus granulosus) vierme parazit din clasa cestodelor și care trăiește în intestinul câinilor, lupilor, vulpilor; produce boala numită echinicocoză.
  • echinoderme - încrengătură de animale marine, nevertebrate, cu corpul alcătuit după un plan de simetrie pentaradiară; exemple: arici de mare, stea de mare, crin de mare.
  • ectoderm:
- foiță embrionară externă;
- foiță epitelială externă a peretelui corpului la celenterate; este format dintr-un singur strat de celule.
- (Ephemera) ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride;
- (și la singular) insectă din acest ordin.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

F

  • falconiforme - (Falconiformes) ordin de păsări răpitoare de zi, bune zburătoare, cu cioc puternic, arcuit, cu gheare ascuțite și încovoiate, din care fac parte: vulturii, pajurile, ulii, șoimii, șoricarii și găile (sinonim: răpitoare de zi).
  • faună - totalitatea animalelor de pe un anumit teritoriu (și eventual dintr-o anumită perioadă din istoria Pământului) și care constă din animale autohtone și animale imigrate.
  • faur - vezi elateride.
  • fazan - (Phasianus colchicus) specie de pasăre din ordinul galiformelor, de mărimea unei găini, cu coada lungă.
  • fecundație - proces care constă în unirea gametului mascul (spermatozoid) cu cel femel (ovul), în urma căreia se formează oul fecundat; fecundația poate fi internă (când se produce în interiorul organismului femel, cum ar fi la păsări, la mamifere) sau externă (când se produce în afara organismului femel, cum ar fi la pești).
  • fecunditate - capacitate a animalelor de a se reproduce și de a da cu regularitate descendenți normali.
  • ferestraș (sau ferăstraș) mare - vezi bodârlău.
  • fibrocartilaj - cartilaj al osului copitei așezat vertical în partea posterioară a acestuia.
  • fildeș - substanță osoasă dură și foarte compactă, din care sunt constituiți colții (defensele) de elefant.
  • filiform - (despre forma unui organ) care este lung și subțire, în formă de fir, de exemplu: antenele insectelor.
  • fitness⁠(d) - gradul în care un individ este adaptat la mediul înconjurător și capabil să supraviețuiască și să se reproducă cu succes.
  • fitofag - animal care se hrănește cu plante (frunze, flori, tulpină).
  • florinte - vezi brotăcel.
  • fluture - nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase acoperite cu solzi foarte mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt.
  • fotofor - organ luminos la coleoptere.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

G


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

H


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

I

  • iac - (Poephagus grunniens) specie de mamifer din familia bovidelor, cu corpul masiv, cu o cocoașă pe ceafă, folosit ca animal de tracțiune în Asia Centrală.
  • ibis - (Threskiornis aethiopica) specie de pasăre din ordinul ciconiiformelor, de culoare albă, răspândită în Africa tropicală și care se hrănește cu insecte.
  • icre - denumire dată ovulelor produse de glandele genitale ale peștilor.
  • icre negre - icre de culoare cenușie-închisă sau neagră, extrase din acipenseride.
  • iepure de Sumatera - specie de iepure din pădurile din vestul Sumatrei, Indonezia (Nesolagus netscheri).
  • ieruncă - pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); altă denumire: brădioară.
  • ihtiofag - care se hrănește (exclusiv) cu pește.
  • imprimare (sau imprinting⁠(d)) - procesul psihologic prin care un animal tânăr formează o legătură puternică cu o anumită ființă, obiect sau mediu, în primele stadii ale vieții și care poate fi important pentru dezvoltarea comportamentului social și adaptarea la mediul înconjurător.
  • instinct - comportamentul înnăscut și ereditar pe care îl manifestă un animal fără a fi învățat sau exersat în prealabil; este determinat genetic și este adesea legat de nevoile de supraviețuire.
  • Ivela - gen de molii din familia Lymantriinae.
  • izodactil - cu degete egale.
  • izopode - ordin de crustacee acvatice sau terestre, cu șapte segmente toracice și cu toate picioarele la fel conformate.
  • izoptere - ordin de insecte polimorfe cu corpul moale, cu mandibule puternice și cu aripi egale, incluzînd termitele.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Î

  • învățare - capacitatea unui animal de a dobândi noi comportamente și de a se adapta la mediul înconjurător prin experiență și experimentare.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

J


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

K

  • keta - (Oncorhynchus keta) specie de pește teleostean, înrudit cu păstrăvul, din care se obțin icrele de Manciuria.
  • kiwi - (Apteryx australis) specie de pasăre din ordinul apterigiformelor, lipsită de capacitatea de a zbura și care trăiește în pădurile din Noua Zeelandă, fiind pe cale de dispariție.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

L

- (Hirudo medicinalis) specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al caror corp se lipește;
- (Caprimulgus europaeus) pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, din ordinul Caprimulgiformes de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; denumire populară: mulge-capre.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

M

- care are picioarele, labele sau aripioarele înotătoare lungi;
- specie de pești viu colorati din apele dulci ale Indochinei.
- fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor, asemănătoare ca structură și așezate succesiv; vezi și segment;
- segment primitiv al embrionului.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

N

  • nagâț - pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet (Vanellus vanellus); altăv denumire: bibic.
  • narval - (Monodon monoceros) specie de mamifer cetaceu asemănător cu delfinul și care are, la falca superioară un canin, lung de 3 metri, cu aspect de corn.
  • nauplius - prima formă (fază) larvară caracteristic tuturor crustaceelor; are un ochi și trei perechi de apendice, care ulterior se transformă în antenule, antene și mandibule.
  • nautiloidee - ordin de cefalopode fosile și actuale, cu cochilia împărțită în loje, prin septe a căror concavitate este îndreptată spre camera de locuit.
  • nautilus - ordin de cefalopode din ordinul nautiloideelor, cu cochilia externă plan-spiralată.
  • năpârcă - șopârlă cafenie, neveninoasă, care, neavând picioare, seamănă cu un șarpe mic (Anguis fragilis); alte denumiri: șopârla apodă, șarpele de sticlă, viermele orb.
  • nervură - fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte.
  • Nesokia indica - specie de rozătoare din familia Muridae, din Asia și Africa de Nord.
  • neurulă - stadiu caracteristic în dezvoltarea embrionară a cordatelor, în timpul căruia se formează tubul neural din care se va dezvolta sistemul nervos central; stadiul de neurulă urmează după cel de gastrulă.
  • Numenoides - gen de molii din familia Lymantriinae.
  • nume specific - a doua parte (al doilea nume) din numele științific a unei specii (un binomen); alte denumiri: epitetul specific, epitetul speciei.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

O


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

P

- (Aspro zingel) pește răpitor cu corpul în forma de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos;
- denumire generică pentru mai multe păsări de genul Oenanthe, una dintre cele mai cunoscute fiind pietrarul cu creastă albă (Oenanthe leucopyga).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

R

Roi de albine
  • roi:
- grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou;
- mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

S

  • sac bucal (sau sac buccinator) - una din două pungi laterale aflate în cavitatea prebucală (camera anterioară a cavității bucale) cuprinse în peretele obrajilor la unele rozătoare care servesc la înmagazinarea temporară a alimentelor; alte denumiri: buzunar bucal, pungă bucală, sac genal, sac malar.
  • saci aerieni - organe în formă de sac, caracteristice păsărilor, care provin din dilatarea pereților plămânilor; prin aerul care intră în sacul aerian se facilitează respirația și scade greutatea specifică a corpului în timpul zborului.
  • sac genal - vezi sac bucal.
  • sac malar - vezi sac bucal.
  • sac vitelin - anexă sferică sau piriformă de pe fața ventrală a embrionului peștilor selacieni și teleosteeni, a reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care cuprinde vitelusul nutritiv sau gălbenușul oului și al cărei perete este format din cele trei foițe embrionare.
  • Saint-Bernard - rasă de câini originară din Elveția, de talie mare, cu părul lung, de culoare albă, cu pete roșcate, dresați special pentru descoperirea persoanelor rătăcite (iarna) în munți; sinonim: bernardin.
  • salamandră - (Salmandra salamandra) specie de amfibian din ordinul urodelelor, cu corpul de culoare neagră, cu pete galbene și laturile inelate și al cărei tegument secretă o substanță iritantă.
  • schelet - totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; altă denumire: osatură.
  • sc(h)ia(do)fil - . (despre animale) care trăiește în condiții de lumină slabă; sinonime: sciofil, scotofil, ombrofil.
  • scifozoare - vezi acalefe.
  • sciofil - vezi sciafil.
  • scoică de baltă - vezi anodontă.
  • scotofil - vezi sciafil.
  • scut - formație chitinoasă de protecție (epidermică sau scheletică) a corpului unor viețuitoare.
  • segment - fiecare dintre inelele (sau părțile) care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
  • Selevinia betpakdalaensis - specie de rozătoare din familia Gliridae și care trăiește în Asia centrală.
  • sfrâncioc - (Lanius) gen de păsări călătoare, insectivore-răpitoare, cu jumătatea superioară a ciocului curbată peste cea inferioară; sinonime: berbecel, lupul-vrăbiilor.
  • sfrâncioc mare - pasăre cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor; (Lanius excubitor); denumiri populare: capra-dracului, lupul-vrăbiilor.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Ș


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

T

- ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală;
- segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos.
Trompa albinei
  • trompă:
- excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat;
- prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt);
- canal prin care se elimină ovulele formate în ovar.
  • Tucuxis - delfin care trăiește în bazinele fluviilor Amazon și Orinoco (Sotalia fluviatilis).
  • tunică - membrană care acoperă corpul unor animale marine.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Ț

  • țânțar - denumire dată insectelor din ordinul dipterelor, cu antene lungi și cu aparat bucal conformnat pentru înțepat și supt; la cele mai multe specii, larva trăiește în apă, iar adulții sunt hematofagi (exemple: țânțarul anofel, flebotomul, culicidele).
  • țigărar - gen de insectă din ordinul coleopterelor, a cărui femelă depune ouăle în frunze pe care le răsucește în formă de țigară; este dăunător pentru vița de vie, păr, tei, plop etc.
  • țipar - pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis); altă denumire: chișcar, vezi și anghilă.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

U

  • urechelniță:
- (Forficula auricularia) insectă din ordinul dermapterelor, lungă de 9-15 mm, de culoare castanie, cu elitrele scurte și cu un clește mare, inofensiv;
- (Lithobius forficatus) miriapod cu corpul lung de 18-35 mm, colorat în brun-roșcat până la castaniu întunecat și cu 15 perechi de picioare, prima pereche fiind transformată în clești cu care prinde prada, pe care o paralizează cu ajutorul unui venin.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

V


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

X

  • xilofag - (despre unele animale) care se hrănește cu lemn (exemple: carii, larva fluturelui Cossus, larvele de cerambicide); xilofagii sunt dăunători ai arborilor și provoacă deprecierea lemnului.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Z

  • zăgan - (sau vultur bărbos) pasăre răpitoare (Gypaetus barbatus) de talie mare, cu gâtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc.
  • zărgan - specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele colorate în verde (Belone belone euxini).
  • zebră - nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată de benzi alternative; cea mai cunoscută este Equus grevyi.
  • zébu - (Bos indicus) rasă de bou domestic care are pe spate o cocoașă de grăsime și care trăiește în Asia, Africa, America de Sud.
  • zibelină - vezi samur.
  • zimbru - (Bison bonasus) specie de bovideu sălbatic cu corpul masiv, coarne rotunde, coamă pe ceafă, barbă pe gât; cândva era larg răspândit în pădurile Europei și ale Caucazului.
  • zoogeografie - vezi geografia animalelor.
  • zoologie - ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul animalelor.
  • zoonoză - boală sau infecție transmisă pe cale naturală între animale vertebrate și om.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Note

  1. ^ A nu se confunda cu vasiliscul, reptilă fabuloasă din mitologie.
  2. ^ A nu se confunda cu planta omonimă.

Vezi și

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.


v • d • m
Glosare de biologie
Biologie
Medicină
Domenii conexe
Liste
Termeni din biologie  · Termeni medicali  · Biologi  · Medici (alfabetic)  · Medici (cronologic)  · Medici români