Convenția cu privire la Drepturile Copilului

Convenția cu privire la Drepturile Copilului

     Părți ale convenției

     Semnat, dar neratificat

     Țări nesemnatare

Semnat20 noiembrie 1989[1]
New York City[1]
Intrat în vigoare
Condiționare
2 septembrie 1990[1]
ratificări din partea a 20 de state[2]
Semnatari140[1]
Participanți196[1] (toate statele cu excepția Statelor Unite)
Depozitarsecretar general al Națiunilor Unite  Modificați la Wikidata
Limbăarabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă[1]
Prezență online
bibliotecă electronică
Wikisource logo United Nations Convention on the Rights of the Child la Wikisource
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Convenția cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001).

Până în prezent, Convenția a fost adoptată de 196 de țări, membre ale Națiunilor Unite (cu excepția SUA). Orice stat care semnează și ratifică Convenția se obligă să aplice integral și corespunzător standardele juridice în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului.

Convenția privind Drepturile Copilului incorporează, mai mult decât oricare alt document, întreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale și culturale cu scopul de a asigura dezvoltarea completă a potențialului copiilor într-o atmosferă de libertate, demnitate și justiție.[3] Convenția definește într-un mod cuprinzător drepturile copilului.

Istoric

Mișcarea de promovare a drepturilor copilului a început în anul 1924, odată cu adoptarea de către Liga Națiunilor Unite a Declarației Drepturilor Copilului elaborată de Eglantyne Jebb, fondatoarea mișcării Salvați Copiii din Marea Britanie. Cu toate acestea, Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului nu a avut putere executorie în dreptul internațional, ci mai degrabă a avut un rol orientativ pentru țările membre. La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o versiune mult mai extinsă, ca declarație proprie a Drepturilor Copilului, în timpul Convenției privind Drepturile Copilului, adăugând zece principii suplimentare celor cinci principii originale. La 2 septembrie 1990 Convenția a devenit lege internațională.

Conținut

Convenția constă din 54 de articole care adresează nevoile de bază ale copiilor de pretutindeni precum: dreptul la viață, dreptul de a dezvolta la maximum potențialul lor, dreptul la protecție față de influențele dăunătoare, dreptul de a fi protejați de abuz și exploatare, precum și dreptul de a participa pe deplin la viața de familie, viața culturală și socială. Cele patru principii de bază ale Convenției sunt nediscriminarea, devotamentul față de interesul superior al copilului, dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare, precum și respectul pentru punctele de vedere ale copilului.[4]

Ratificare

Până în octombrie 2023, 196 țări au ratificat, acceptat sau au aderat la textul Convenției (cu unele rezerve sau interpretări), incluzând toți membrii ONU cu excepția Statelor Unite ale Americii.[5][6][7][8]

Note

  1. ^ a b c d e f United Nations (2020). "Chapter IV. Human Rights. 11) Convention on the Rights of the Child" in: United Nations Treaty Collection. Depositary. Status of Treaties. Arhivat în , la Wayback Machine.. Retrieved 8 September 2020.
  2. ^ „Article 49 of the Convention on the Rights of the Child” (PDF). Website of the United Nations (în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, și spaniolă). United Nations. . p. 22 (paper), 52 (this PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ „Conventia drepturilor copilului”. copilul.ro. Accesat în . 
  4. ^ a se vedea textul Convenției prin comparație cu textul Declarației din 1924 de la Geneva
  5. ^ „United Nations Treaty Collection” (în engleză). treaties.un.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „UN convention on the rights of the child” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Amnesty International USA (2007). Convention on the Rights of the Child: Frequently Asked Questions Arhivat în , la Wayback Machine.. Retrieved 26 November 2008.
  8. ^ „CRIN - Child Rights International Network” (în engleză). CRIN. . Accesat în . 

Vezi și

Legături externe

  • Portalul web al Rețelei judiciare Europene
  • Textul Arhivat în , la Wayback Machine. Convenției în limba română, așa cum a fost adoptat prin Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)
v  d  m
Dreptul internațional public și privat
Termeni utilizați
în Dreptul European
în materie civilă
și comercială
Bruxelles I  · Bruxelles II  · Comunicarea Comisiei  · Recomandarea Comisiei  · Instrument autentic  · Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene  · Legea aplicabilă  · Obligațiile contractuale  · Obligațiile necontractuale  · Convenție comunitară  · Decizie comunitară  · Directivă comunitară  · Forța executorie  · Executarea unei hotărâri judecătorești  · Exequatur  · For comunitar  · Cartea verde  · Competența jurisdicțională internațională  · Lex causae  · Lex fori  · Lex loci delicti  · Drept internațional privat  · Drept internațional public  · Recunoașterea hotărârilor judecătorești  · Regulament comunitar  · Roma I  · Roma II  · Răspundere delictuală  · Protecția copilului și răspunderea părintească pentru familiile transnaționale  · Lege uniformă
Legături
utile
Rețeaua Judiciară Europeană în materie comercială și civilă  · Atlasul judiciar european în materie civilă
Instituțiile
Uniunii Europene
Instituțiile
Consiliului Europei
Instituțiile
Națiunilor Unite
Instituțiile
internaționale neafiliate
Legislație
internațională
Control de autoritate