Vintilă Horia
Vintilă Horia (Romanian pronunciation: [vinˈtilə ˈhori.a]; December 18, 1915 – April 4, 1992) was a Romanian writer, winner of the Prix Goncourt. His best known novel is God Was Born in Exile (1960).
Life and career
Horia was born in Segarcea, a small town in Dolj County, Romania. After graduating from Saint Sava High School in Bucharest, he studied Law, and then Letters at the University of Bucharest, and in parallel at universities in Italy and Austria. An associate of the far right thinker Nichifor Crainic, Horia sat on the editorial board of his Sfarmă Piatră journal.[1] He contributed to Gândirea and Porunca Vremii articles praising the Italian fascism of Benito Mussolini (Miracolul fascist — "The Fascist Miracle"),[2] as well as pieces attacking authors whom the traditionalist group viewed as decadent (notably, Tudor Arghezi and Eugen Lovinescu).[3]
After Crainic took over as Minister of Propaganda in King Carol II's authoritarian government, he appointed Horia as member of the diplomatic mission to Rome.[4] According to his own account, Horia shared Crainic's rejection of the Iron Guard, and, after Carol was ousted by the latter's National Legionary State government, he was recalled from office.[4] He later left for Vienna.
With Romania's siding with the Allies in August 1944 (see Romania during World War II), Horia was taken prisoner by the Nazi authorities, and interned in the concentration camps at Karpacz and Maria Pfarr. He was liberated a year later by the British Army.
Deciding not to return to an increasingly Soviet Union-dominated Romania, Vintilă Horia lived in Italy (where he became good friends with Giovanni Papini).
In 1946, following a trial in absentia during the Post-World War II Romanian war crime trials, Horia was sentenced to life in prison for facilitating the penetration of fascist ideas in Romania, and for making the case for those ideas to be implemented under the leadership of the German embassy in Bucharest. The sentence against him has never been rescinded.[5] In 1948, Horia moved to Argentina, where he taught at the Universidad de Buenos Aires; after March 1953, he lived in Spain, employed as a researcher in the Italic Studies field.
He won the Prix Goncourt for his novel Dieu est né en exil (God was born in exile) in 1960; however, following the allegations that he had been a member of the Iron Guard, Horia refused to receive the Prize, but the Goncourt remains attributed to him. According to some, the allegations constituted slander aimed at Horia by the communist regime,[6] with the purpose of blackmailing him into issuing positive remarks about the regime.[5] His book notably attracted Jean-Paul Sartre's criticism.[7]
Other prizes received by Vintilă Horia include Medalla de Oro de Il Conciliatore, Milano (1961); Bravo para los hombres que unem en la verdad, Madrid (1972); and the Dante Alighieri Prize, Florence (1981).
He died in Collado Villalba, a municipality of Madrid, and was buried in the Madrid Civil Cemetery.
The centenary of Vintilă Horia was celebrated at the University of Alcalá (a Spanish university in Alcalá de Henares) and in several towns in Romania.
Literary works
Novels
- Acolo și stelele ard, Ed. Gorjan, București, 1942.
- Dieu est né en exil, Fayard, Paris, 1960.
- Le Chevalier de la Résignation, Fayard, Paris, 1961.
- Les Impossibles, Fayard, Paris, 1962.
- La septième lettre. Le roman de Platon, Plon, Paris, 1964.
- Une femme pour l’Apocalypse, Éditions Julliard, Paris, 1968.
- El hombre de las nieblas, Plaza y Janés, Barcelona, 1970.
- El viaje a San Marcos, Magisterio Español, Madrid, 1972.
- Marta, o, La segunda guerra. Barcelona: Plaza & Janés. 1982. ISBN 84-01-30350-8. OCLC 8810329.
- Persécutez Boèce. Lausanne: L'Âge d'Homme. 1987. OCLC 1277250548.
- Un sepulcro en el cielo. Barcelona: Planeta. 1987. ISBN 84-320-7190-0. OCLC 16074565.
- Les clefs du crépuscule. Lausanne: L'Âge d'Homme. 1990. ISBN 2-8251-0073-0. OCLC 26151582.
- Mai sus de miazănoapte. București: Cartea Românească. 1992. OCLC 431782399.
Short stories
- El despertar de la sombra, Editora Nacional, Madrid, 1967.
- Informe último sobre el Reino H, Plaza y Janés, Barcelona, 1981.
- Moartea morții mele, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999.
- El fin del exilio. Cuentos de juventud, Criterio Libros, Madrid, 2002.
Memoirs
- Journal d’un paysan du Danube, Table Ronde, Paris, 1966.
- Memoriile unui fost săgetător, Ed. Vremea, București, 2015.
Essays
- Presencia del mito, Escelicer, Madrid, 1956.
- Poesía y libertad, Madrid, Ateneo, 1959.
- La rebeldia de los escritores soviéticos, Rialp, Madrid, 1960.
- Quaderno italiano, Pisa, 1962.
- Giovanni Papini, Wesmael-Charlier, Paris, 1963.
- Juan Dacio, Diccionario de los Papas. Prefacio de Vintila Horia. Editorial Destino, Barcelona 1963. (Juan Dacio is the pseudonym of Vintila Horia.)
- Platon, personaje de novela, Ateneo, Madrid, 1964.
- España y otros mundos, Plaza y Janés, Barcelona, 1970.
- Viaje a los Centros de la Tierra, Plaza y Janés, Barcelona, 1971.
- Pepi Sánchez, Prensa Española, Madrid, 1972.
- Mester de novelista, Prensa Española, Madrid, 1972.
- Encuesta detrás de lo visible, Plaza y Janés, Barcelona,1975.
- Introducción a la literatura del siglo XX. (Ensayo de epistemología literaria), Gredos, Madrid, 1976.
- Consideraciones sobre un mundo peor, Plaza y Janés, Madrid, 1978.
- Literatura y disidencia, Ed. Rioduero, Madrid, 1980.
- Los derechos humanos y la novela del siglo XX, Magisterio Español, Madrid, 1981.
- Mai bine mort decât comunist, Phoenix, București, 1990.
- Dicționarul Papilor, Editura Saeculum I.O., 1999.
Poetry
- Procesiuni, Ed. Pavel Suru, București, 1936.
- Cetatea cu duhuri, Ed. Pavel Suru, București, 1939.
- Cartea omului singur, Ed. Pavel Suru, București, 1941.
- A murit un Sfânt, Valle Hermoso (Argentina), 1952.
- Poesia romaneasca noua. Antologie, Colecția “Meșterul Manole”, Salamanca, 1956.
- Jurnal de copilărie, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1958.
- Viitor petrecut, Salamanca, 1976.
Books and PhD Theses consecrated to Vintilă Horia
Books
- Sanda Stolojan, Au balcon de l’exil roumain à Paris: avec Cioran, Eugène Ionesco, Mircea Eliade, Vintilă Horia…, Paris, L'Harmattan, 1999.
- Crenguța Gânscă, Vintilă Horia. Al zecelea cerc: eseu despre o trilogie a exilului, Cluj-Napoca, Dacia, 2001.
- Marilena Rotaru, Întoarcerea lui Vintilă Horia, Ideea, București, 2002.
- Cecilia Latiș, Arhitecturi paralele: Marguerite Yourcenar –Vintilă Horia, Suceava, Editura Universității din Suceava, 2003.
- Cecilia Latiș, Polifonii creatoare: paralelă între creația lui Marguerite Yourcenar și a lui Vintilă Horia, Suceava, Editura Universității din Suceava, 2003.
- Pompiliu Crăciunescu, Vintilă Horia - Translittérature et Réalité, Editura L’Homme Indivis, Veauche, Franța, 2008.
- Georgeta Orian, Vintilă Horia, un scriitor împotriva timpului său, Cluj-Napoca, Limes, 2008.
- Pompiliu Crăciunescu, Vintilă Horia - Transliteratură și Realitate, București, Curtea Veche, 2011.
- Sonia Elvireanu, Fața întunecată a lui Ianus – Vintilă Horia, Dumitru Țepeneag, Norman Manea, Gabriel Pleșa, Editura Tipo Moldova, Colecția „Academica”, Iași, 2013.
- Nicolae Florescu, Vintilă Horia între „ieșirea din a exista și intrarea în a fi”, București, Editura Jurnalul Literar, 2014.
- Mihaela Albu and Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Craiova, Aius, 2015.
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Receptarea româneasca a primului scriitor străin laureat al premiului GONCOURT"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Vintilă Horia exilat"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Vintilă Horia ca istoric al filozofiei româneşti"
PhD Theses
- Monica Nedelcu, La obra literaria de Vintila Horia. El espacio del exilio en cuatro novelas francesas (L’œuvre littéraire de Vintila Horia. L’espace de l’exil dans quatre romans français), Complutense University of Madrid, Colección Tesis Doctorales, 1989.
- Claudia Drăgănoiu, La prose littéraire d’exil : Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu et L. M. Arcade (Proză literară de exil: Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu și L. M. Arcade), Strasbourg, Faculté des Lettres, University of Strasbourg, 2011.
- Manuela Alexe, Représentations de l’espace dans la prose de Vintilă Horia (Reprezentări ale spațiului în proza lui Vintilă Horia), Școala doctorală de studii literare și culturale, University of Bucharest, 2012.
- Renata-Simona Georgescu, L’image de la Roumanie chez Vintilă Horia, Petru Dumitriu et Paul Goma, Facultatea de Litere, Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca, 2013.
- Alina Elena Costin, Vintilă Horia: Exil et création, Facultatea de Litere, Alexandru Ioan Cuza University, Iași, 2013.
- Sonia Elvireanu, Fața întunecată a lui Ianus – Vintilă Horia, Dumitru Țepeneag, Norman Manea, Gabriel Pleșa, Facultatea de Istorie și Filologie, 1 Decembrie 1918 University, Alba Iulia, 2013.
Notes
References
- Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, Bucharest, 1995
- (in Romanian) Excerpts from Wladimir Paskievici, Vintilă Horia - omul, opera și afacerea Premiului Goncourt
- (in Romanian) Marilena Rotaru, "Întoarcerea lui Vintilă Horia (2)" (1990 interview with Vintilă Horia), on Memoria.ro
- Richard Wagner, "A writer in the cold war", Neue Zürcher Zeitung, April 2, 2007 (available at signandsight.com on April 30, 2007)
- Marius Miheț (2016). "Sfârșit de ciclu românesc". România Literară (in Romanian). p. 13. Retrieved 26 December 2021.
- Alex. Ștefănescu (2008). "Ultimul mesaj al lui Vintilă Horia". România Literară (in Romanian). Retrieved 26 December 2021.
- Andrei Pleșu (12 February 2016), "Adaos la "cazul" Vintilă Horia", Dilema veche (in Romanian), retrieved 26 December 2021
- v
- t
- e
- 1903 John Antoine Nau
- 1904 Léon Frapié
- 1905 Claude Farrère
- 1906 Jérôme Tharaud and Jean Tharaud
- 1907 Émile Moselly
- 1908 Francis de Miomandre
- 1909 Marius-Ary Leblond
- 1910 Louis Pergaud
- 1911 Alphonse de Châteaubriant
- 1912 André Savignon
- 1913 Marc Elder
- 1914 Adrien Bertrand
- 1915 René Benjamin
- 1916 Henri Barbusse
- 1917 Henry Malherbe
- 1918 Georges Duhamel
- 1919 Marcel Proust
- 1920 Ernest Pérochon
- 1921 René Maran
- 1922 Henri Béraud
- 1923 Lucien Fabre
- 1924 Thierry Sandre
- 1925 Maurice Genevoix
- 1926 Henri Deberly
- 1927 Maurice Bedel
- 1928 Maurice Constantin-Weyer
- 1929 Marcel Arland
- 1930 Henri Fauconnier
- 1931 Jean Fayard
- 1932 Guy Mazeline
- 1933 André Malraux
- 1934 Roger Vercel
- 1935 Joseph Peyré
- 1936 Maxence Van der Meersch
- 1937 Charles Plisnier
- 1938 Henri Troyat
- 1939 Philippe Hériat
- 1940 Francis Ambrière
- 1941 Henri Pourrat
- 1942 Marc Bernard
- 1943 Marius Grout
- 1944 Elsa Triolet
- 1945 Jean-Louis Bory
- 1946 Jean-Jacques Gautier
- 1947 Jean-Louis Curtis
- 1948 Maurice Druon
- 1949 Robert Merle
- 1950 Paul Colin
- 1951 Julien Gracq
- 1952 Béatrix Beck
- 1953 Pierre Gascar
- 1954 Simone de Beauvoir
- 1955 Roger Ikor
- 1956 Romain Gary
- 1957 Roger Vailland
- 1958 Francis Walder
- 1959 André Schwarz-Bart
- 1960 Vintilă Horia
- 1961 Jean Cau
- 1962 Anna Langfus
- 1963 Armand Lanoux
- 1964 Georges Conchon
- 1965 Jacques Borel
- 1966 Edmonde Charles-Roux
- 1967 André Pieyre de Mandiargues
- 1968 Bernard Clavel
- 1969 Félicien Marceau
- 1970 Michel Tournier
- 1971 Jacques Laurent
- 1972 Jean Carrière
- 1973 Jacques Chessex
- 1974 Pascal Lainé
- 1975 Émile Ajar (Romain Gary)
- 1976 Patrick Grainville
- 1977 Didier Decoin
- 1978 Patrick Modiano
- 1979 Antonine Maillet
- 1980 Yves Navarre
- 1981 Lucien Bodard
- 1982 Dominique Fernandez
- 1983 Frédérick Tristan
- 1984 Marguerite Duras
- 1985 Yann Queffélec
- 1986 Michel Host
- 1987 Tahar Ben Jelloun
- 1988 Érik Orsenna
- 1989 Jean Vautrin
- 1990 Jean Rouaud
- 1991 Pierre Combescot
- 1992 Patrick Chamoiseau
- 1993 Amin Maalouf
- 1994 Didier Van Cauwelaert
- 1995 Andreï Makine
- 1996 Pascale Roze
- 1997 Patrick Rambaud
- 1998 Paule Constant
- 1999 Jean Echenoz
- 2000 Jean-Jacques Schuhl
- 2001 Jean-Christophe Rufin
- 2002 Pascal Quignard
- 2003 Jacques-Pierre Amette
- 2004 Laurent Gaudé
- 2005 François Weyergans
- 2006 Jonathan Littell
- 2007 Gilles Leroy
- 2008 Atiq Rahimi
- 2009 Marie NDiaye
- 2010 Michel Houellebecq
- 2011 Alexis Jenni
- 2012 Jérôme Ferrari
- 2013 Pierre Lemaitre
- 2014 Lydie Salvayre
- 2015 Mathias Énard
- 2016 Leïla Slimani
- 2017 Éric Vuillard
- 2018 Nicolas Mathieu
- 2019 Jean-Paul Dubois
- 2020 Hervé Le Tellier
- 2021 Mohamed Mbougar Sarr
- 2022 Brigitte Giraud
- 2023 Jean-Baptiste Andrea